Vreau să schimb ceva

Nu mai e un lucru nou faptul că sistemul educațional românesc e la pământ. Ei bine, despre asta vreau să vorbesc eu astăzi. Mai exact despre ce aș schimba la el. Bine.. voi cuprinde doar unul din numeroasele lucruri.

Apropierea începerii anului universitar mă pune pe gânduri. Constat că oricine poate face orice facultate vrea. Nimeni nu-l oprește, indiferent dacă are sau nu înclinație, pregătire. Într-adevăr ești condiționat oarecum în alegerea facultății ori de medie, ori de bugetul părinților. Dar cum karma/Dumnezeu/Allah (sau cum vreți voi să mai numiți această forță a echilibrului) are grijă de fiecare, ori primești una, ori primești alta.

Înscrierea pe bază de dosar e

2 în 1

De ceva timp intenționam să-mi aduc pe linia de plutire mail-ul principal. Adică ăla de-l dau la bancă, la facultate și prin alte locuri „oficiale”. Aveam undeva la 4500 de mail-uri care trebuiau verificate și, eventual, șterse. Majoritatea erau cu articole noi postate de diferite bloguri. Cum cel de-al doilea mail a preluat această sarcină, urma să mă dezabonez de la tot ceea ce urmăream.

După lungi tratative cu mine însămi, ajung la concluzia că

O nouă serie de cumpărături – un nou site drăguț

Probabil că deja știe tot Internetul cum că eu din toamnă mă mut la Iași. Dar eu tot scriu de zor aici, să vedeți ce probleme întâmpin, în speranța că voi – într-o situație asemănătoare – le-ați putea preveni.

Printre oale și tigăi, farfurii și pahare, am ajuns la concluzia că am mai avea nevoie și de cel puțin două lenjerii de pat. Cum sunt în vacanță, cea mai la îndemână metodă mi-a fost Internetul. Am studiat puțin oferta,

O lună fără ciocolată

A trecut mai bine de o lună de când nu am mai mâncat ciocolată (sau ceva care conține cacao) și nu am mai băut cafea (sau ceva care să conțină cofeină). Restricția nu a venit în urma unei diete sau ceva de acest fel, ci în urma deciziei mele de a urma un tratament. Ceea ce părea un lucru aproape imposibil, s-a dovedit un prilej de a încerca lucruri noi.

Nu vă imaginați că odată cu restricțiile mi-a dispărut pofta de dulce. Nu, nicidecum. Așa că am pornit cu mama o vănătoare de rețete de prăjituri, care să mă ajute să trec mai ușor peste această perioadă. Am luat

Bunicii mei

Ei bine, despre bunicii mei nu cred că v-am povestit niciodată. Dar cum totul are un început, astăzi ei vor fi vedetele blogului meu. Bunicii cu pricina locuiesc departe de locurile natale (cu toate că sunt moldoveni autentici), într-o țară în care aproape toți românii își doresc să ajungă măcar odată în viață. Aproape în fiecare vară vin să își petreacă câteva săptămâni acasă. 

Și odată cu venirea lor acasă, începe și șantierul. Veșnic nemulțumiți de interiorul/dotările casei, în fiecare an, timp de vreo două săptămâni, nu poți să stai la ei.

Principii la concert

Nu știu ce înțelegeți voi prin a merge la concert, dar pentru mine acest lucru înseamnă distracție. Fredonezi piesele preferate, dansezi, aplauzi la sfârșitul melodiei – dacă ți-a plăcut. Râzi cu prietenii, zâmbești, îți aclamezi artistul preferat. Totul fără a-i deranja pe ceilalți.

Constat odată cu trecerea timpului că oamenii nici măcar nu mai știu să se distreze. Nu știu să participe la un concert, să cânte, să danseze, să aplaude. Se văd oamenii în fața scenei și stau cu telefonul în mână să facă 2342342 de poze și filmulețe – cele mai multe neclare – care nu-și au nici un

Ardei umpluți romantici – cum sărbătoresc eu venirea ploii

La 32 de km distanța de civilizație (sau jungla orașului – depinde de context) într-un satuc situat la capăt de linie, încă se mai găsește câte o fărâmă din epocile de început. Și nu exagerez absolut deloc în această privință. Spre norocul meu am avut acces încă de când eram mică la tehnologie – aveam vreo 2 anișori când ai mei cumpărau primul calculator. Dar norocul ăsta al meu este limitat de un factor natural care se numește „ploaie”.

Aici, ploaia aduce cu ea ritualul de izolare. În primele 5 minute de vânt cade netu’. Când începe ploaia, ne părăsește și semnalul de la televizor, în timp ce curentul

Moment de sinceritate

Dacă a fost un lucru pe care am știut să îl fac dintotdeauna, acela a fost să-mi exteriorizez sentimentele. Și nu știu să maschez nimic în acest sens, absolut nimic. Eu când am avut de plâns, am plâns, dacă am avut de râs, am râs, indiferent de situație sau mediu.

Și nu, nu-s nesimțită. Eu doar

Prima zi de lucru a iubitului meu

Ieri iubitul meu și-a luat primul său job. S-a angajat ca barman la o pizzerie din oraș până la sfârșitul vacanței. Și-am fost mândră nevoie mare de el – și încă sunt. Sună totul bine până aici, nu? Adică chiar nu poate fi nimic rău în intenția unui student să-și câștige singur banii de buzunar.

Ei bine, eu nu am negat niciodată că aș fi o iubită insistentă, sâcâitoare, vorbăreață…prea vorbăreață. Și vă puteți imagina, cei puțin cei care mă cunosc pot face asta, cât de des în sun, cât de mult îi vorbesc, câte mesaje îi trimit, câte tâmpenii fără valoare îi toc într-o singură zi. Odată un prieten chiar mi-a mărturist: „Eu am ieșit de două ori cu voi și mi-e deja

M-am (aproape) mutat în chirie

Vă spuneam aici și aici că îmi caut chirie. Am plecat la drum cu 3 prieteni, cu un buget relativ limitat și cu condiții clare: apartament cu două camere, utilat și mobilat complet. După vreo lună de căutări, și ghinionul (sau o fi noroc?) să dau peste tot felul de proprietari și agenții imobiliare, am reușit să găsim ceea ce căutam: o locație aproape de facultate, la un preț bun.

Odată cu semnarea contractului și achitarea unei prime rate, apartamentul ne aparținea în totalitate. Așa că într-o zi călduroasă de august, eu împreună cu ceilalți 3 colegi de apartament, am pornit cu noaptea-n cap către orașul studenției noastre, pentru a pune la punct toate detaliile înaintea mutării. Deși mai e mai bine de o lună până începem facultatea, am convenit ca niște oameni gospodari ce suntem, să